| 1.
|
ÎNCÂNT'A, înc'ânt, vb. I. 1. Tranz. A produce o stare de bucurie, de mulţumire, de entuziasm, de satisfacţie; a fermeca, a fascina, a vrăji. 2. Tranz. si refl. A (se) amăgi, a (se) însela, a (se) păcăli. - În + cânta (după fr. enchanter).
Sursă
: DEX'98
(16482)
- valeriu |
| |
| 2.
|
ÎNCÂNT'A vb. 1. a atrage, a captiva, a cuceri, a delecta, a desfăta, a fascina, a fermeca, a răpi, a seduce, a subjuga, a vrăji, (fig.) a hipnotiza, a magnetiza. (Spectacolul l-a ~.) 2. v. bucura. 3. v. însela.Sursă
: Sinonime
( 189100)
- siveco |
| |
| 3.
|
încânt'a vb., ind. prez. 1 sg. încânt, 3 sg. si pl. încântă
Sursă
: DOR
(255234)
- siveco |
| |
| 4.
|
A ÎNCÂNT'A încânt tranz. 1) A face să fie cuprins de uimire si admiraţie; a fermeca; a vrăji; a fascina; a delecta; a desfăta. 2) A ademeni prin făgăduinţe; a însela cu promisiuni; a momi. /în + a cânta
Sursă
: NODEX
(339851)
- siveco |
| |
|
|